În premieră mondială, România va deveni în scurt timp, graţie parteneriatului strategic româno-american, terenul de testare al unor noi tehnologii nucleare ”verzi”. Doar în urmă cu un an, în septembrie 2020, firma privată NuScale Power a obţinut aprobarea Comisiei de Reglementare Nucleară din SUA pentru construirea şi implementarea tehnologiei SMR (reactoare modulare mici).

Aşa cum se întâmplă în mod obişnuit, marile puteri testează noile tehnologii (a se citi medicamente, vaccinuri, arme ş.a.m.d.) în ţări de mâna a treia, tocmai din pricina riscurilor extrem de mari. Un eventual accident ar echivala cu un adevărat dezastru, atât pentru populaţie, cât şi pentru mediul înconjurător. Nimeni nu poate şti cât de bine va funcţiona noua tehnologie nucleară, decât abia după câţiva ani de la implementare. De remarcat că Uniunea Europeană încă nu a aprobat-o, însă ce mai contează? Ne împiedicăm noi de un mic amănunt?

Nu avem vaccinuri şi medicamente chinezeşti sau ruseşti, nu au primit OK-ul de la Bruxelles, în schimb vom beneficia din plin de mici reactoare nucleare amplasate lângă cine ştie ce mari oraşe. Americanii le vor paraşuta în România în următorii ani, ca să vadă dacă explodează sau nu la turaţie maximă. Dacă funcţionează sau nu. De ce preşedintele Biden nu a implementat noua tehologie pe teritoriul american rămâne, deocamdată, un mare mister. În niciun caz de dragul României, ca să fie clar.

Din nefericire, riscurile sunt enorme. De neasumat pentru orice ţară, nu doar România. Dovadă că americanii au exportat proiectul-pilot cât mai departe de graniţele SUA. Iar preşedintele Iohannis, printr-un gest de slugărnicie vecină cu inconştienţa, nu a suflat nicio vorbă despre potenţialele pericole. Atât comunicatul Casei Albe, cât şi intervenţia preşedintelui Iohannis, au scos în evidenţă doar preconizatele avantaje ale cooperării. ”Acordul comercial va include o uzină NuScale cu 12 module, care va crea iniţial peste 6.000 de locuri de muncă în SUA şi România, cu potenţialul de a ajunge la 30.000 de locuri de muncă în SUA şi România pe măsură ce proiectul creşte”, se arată în comunicatul Casei Albe. Cu alte cuvinte, o adevărată fericire a picat, din senin, pe capul nostru.

Bineînţeles, implementarea tehnologiei SMR ”va avea o contribuţie importantă la un sector energetic fără carbon şi un viitor cu zero emisii”, se mai arată în comunicatul respectiv. Aşadar, din nou vedem la orizont celebrul Green Deal. Adică tot ceea ce ne dorim cu ardoare, potrivit politicienilor de la Bruxelles şi Washington.

De remarcat că oficialii Casei Albe au reacţionat printr-un comunicat bombastic, menit să scoată în evidenţă aspectele pozitive ale investiţiei. În septembrie anul trecut, Comisia de Reglementare Nucleară a aprobat implementarea noii tehologii, însă firma NuScale a demarat o amplă acţiune de lobby încă din 2019, cot la cot cu Departamentul de Stat, pentru a convinge autorităţile din România să accepte proiectul. Adică să accepte pe teritoriul ei adevărate bombe nucleare (vreo 12 module, iniţial), cu riscurile de rigoare.

E greu de spus dacă un astfel de proiect va avea nevoie de aprobarea parlamentului sau doar de semnătura lui Klaus Iohannis. Cert este că statul român s-a arătat dispus să-l implementeze, la propunerea firmei NuScale. Compania Nuclearelectrica a semnat în 2019 (cu un an înainte ca tehnologia să fie aprobată în SUA!) un ”memorandum de înţelegere” cu NuScale Power, iar ulterior a primit şi un mic cadou de bun venit: un grant nerambursabil de 1,27 milioane de dolari pentru găsirea locaţiei de amplasare a celor 12 mici reactoare nucleare modulare. „Semnarea de astăzi (marţi, 2 noiembrie 2021 – n. r.) a grantului acordat Nuclearelectrica de către Agenţia Americană pentru Comerţ şi Dezvoltare (USTDA) reprezintă un pas foarte important în consolidarea cooperării bilaterale în domeniul energiei şi, chiar mai important, în dezvoltarea economică a României pe viitor„, a punctat ambasadorul Adrian Zuckerman, fără să sufle o vorbă despre riscurile de securitate.

Deocamdată Nuclearelectrica nu ne-a spus spus dacă proiectul va fi amplasat undeva lângă Suceava, pe lângă Bucureşti sau în zona Timişoarei. Cert este că nu va fi la Cernavodă.

Interesul american major în implementarea noii tehnologiei reiese clar din faptul că Departamentul American al Energiei (DOE) a investit nu mai puţin de 450 milioane de dolari în compania NuScale Power, în scopul ”dezvoltării accelerate a proiectului”, potrivit unei fişe informative publicată de Ambasada SUA la Bucureşti.

Dacă Virgil Popescu, actualul ministru al Energiei, s-a arătat entuziasmat de posibilitatea ca ţara noastră să găzduiască cele 12 mini-reactoare (de parcă ar fi vorba de 12 vedete Playboy), în 2019 fostul ministru Răzvan Nicolescu s-a opus ferm ca România să devină poligon de încercare pentru noi tehnologii nucleare civile. ”(…) Nu voi susţine niciodată ca în ţara noastră să se instaleze tehnologii nucleare ce se află încă în fază de testare/dezvoltare, în cazul în care se va pune vreodată o astfel de problemă. Nu există nimic mai important decât securitatea copiilor noştri. Cred că după ce se construiesc câteva reactoare de acest fel în ţara producătoare şi funcţionează o perioadă, ne putem gândi şi noi, serios, la aşa ceva”, declara ministrul Nicolescu, la vremea respectivă.

O poziţie de bun-simţ, logică, fermă. În interesul României. Doar că ministrul Nicolescu, întâmplător sau nu, ulterior a plecat rapid din guvern.

Americanii ar fi putut implementa proiectul într-un deşert din statul Arizona, eventual, dar au preferat să vină tocmai în România, la mii de kilometri distanţă. Asta vorbeşte de la sine despre riscurile enorme de securitate. Joe Biden şi Departamentul de Stat nu vor aduce în România cele 12 mini-reactoare nucleare de dragul parteneriatului strategic, de dragul românilor, ci cu un scop mult mai pragmatic. Da, ştiu, sună foarte cinic.

Dacă va fi un succes, profiturile pentru NuScale şi implicit Statele Unite vor fi enorme în contextul noilor proiecte Green Deal şi al crizei energetice. Însă dacă va fi un eşec, nu este deloc exclus ca în România să asistăm la o adevărată catastrofă de tip Cernobîl. Nimeni nu ne garantează că totul va decurge perfect.  

Sigur că România şi-a asumat statutul de ”camarad” şi ”prieten de nădejde” odată cu semnarea parteneriatului strategic. Însă doar faptul că am contribuit esenţial în conflictele din Orientul Mijlociu, în războaiele din Irak şi Afganistan, ar fi trebuit să constituie argumente suficiente pentru ca preşedintele Joe Biden, Departamentul de Stat (în fine, Statele Unite), să ne trateze cu mult mai multă consideraţie.

Da, putem accepta că am devenit al 51-lea stat american în zona Europei, însă nu putem accepta tratamentul lipsit de orice urmă de respect. Nu suntem o ţară bananieră, numai bună de testat medicamente, vaccinuri experimentale (şi aici nu mă refer la cele anti-Covid!) sau cine ştie ce alte produse inovatoare, dar cu potenţial distrugător la adresa populaţiei şi a mediului. 

Cât despre atitudinea preşedintelui Klaus Iohannis, nimic nou. Probabil încă speră la o funcţie înaltă la Bruxelles sau în cadrul NATO. Să-i urăm mult succes.

p.s. De teama repercusiunilor via Ambasada americană, mass-media din România a tratat subiectul fie pe un ton neutru, fie laudativ. Deşi tentaţia de a-l lovi pe Iohannis în moalele capului a fost foarte, foarte puternică.  

Sursa:https://m.mediafax.ro/editorialistii/comentariu-adrian-onciu-statul-bananier-romania-poligon-de-incercare-pentru-noile-tehnologii-nucleare-americane-20326046